ICAR: Vremea lecturii

icar og

Horia: Săptămîna aceasta se lansează la Bookfest primele două volume ale colecției Icar de la Vremea, o colecție al cărei coordonator ești. Al cîtelea nou început e ăsta? Și prin ce speri că se va deosebi de cele anterioare?

Mike: Păi, nu știu. Hai să vedem, că nu-s chiar atît de multe: Tritonic, 2005. Millennium, 2008. Paladin, 2012. Din nou Tritonic, 2016. Și acum Vremea. Prin ce se va deosebi ICAR, de la Vremea, de celelalte colecții? Nu mi-am propus niciodată să fac ceva nemaivăzut, nemai… Am vrut să fac o colecție de cărți SF&F&H așa cum mi-ar plăcea mie să citesc. O colecție care să cuprindă cărți vechi, clasici – fie nepublicați, fie readuși în actualitate prin noi traduceri, contemporane cu cititorii. În sensul retraducerii/aducerii la zi aș menționa seriile Asimov și Heinlein, plus Solaris-ul de la Paladin. Îmi pare rău că am ratat Fahrenheit 451, dar nu întotdeauna socoteala de-acasă se potrivește cu cea din tîrg. Clasici? Zelazny la Tritonic, Simak, Delany, Holdstock la Paladin. Pe lîngă clasici – pe care i-am considerat o datorie față de literatura SFFH și față de cititori – marea mea bucurie a fost să aduc titluri noi (și vorbesc în continuare despre traduceri), cît mai noi, unele încă nepublicate în edițiile originale. Cel mai fain exemplu e romanul Oceanul de la capătul aleii, de Neil Gaiman, lansat la București în aceeași zi cu lansările de la Londra și New York. Dintre noutățile superproaspete amintesc Marțianul lui Andy Weir. Și, da, primul volum al lui Anne Leckie, luat la mai puțin de o lună de la apariție. Din păcate, publicarea lui a întîrziat suficient de mult cît să anuleze tot efortul și toată inspirația mea. Cînd vorbim despre editori vorbim și despre insprație, nu? Ba, cred că se poate discuta chiar și de un oarecare talent. Fler. Cum vrei să-i zici. Poate nu degeaba există premii Hugo și Locus pentru editori.

În ceea ce privește autorii români m-a interesat întotdeauna să-i public pe cei mai buni (mă rog, pe cei pe care îi consider eu foarte importanți), dar, în același timp, mi-a plăcut și să descopăr azi autorii care vor fi celebri mîine. Adică fix aceleași criterii pe care le aplic cînd e vorba să aleg autori străini.

La Vremea vreau să fie la fel. Vor fi autori foarte importanți pentru literatura SF&F&H românească, vor fi și debuturi, se vor construi (sper) cariere.

Problemele sînt următoarele: să dureze, să… de fapt, e o singură problemă: să se vîndă cărțile. Că dacă se vînd, vor fi bani și de traduceri (și cred că cititorii au încredere în autorii pe care-i voi aduce în limba română), vor fi bani și pentru publicarea autorilor români.

Adevărul e că mereu o luăm de la capăt, după cum știi foarte bine, și nu cred că facem altceva decît am făcut. Adică ce știm noi mai bine.

A, da, o noutate este antologia Cele mai frumoase povestiri ale anului 2017. Din cîte știu nu s-a mai făcut așa ceva la noi și poate era timpul. Dar sînt convins că voi mai inventa niște lucruri… Și prima idee chiar o am, inclusiv primul titlu dintr-o serie care, sper, va fi interesantă: Povestiri alese (cam convențional/tradițional, nu? Cum e și Cele mai frumoase povestiri). E vorba de un Top 10 pe care și-l stabilește fiecare autor. Dar mai vorbim.

Coperta Antologie Haulica-1

Horia: Chiar așa, de ce nu s-a mai făcut niciodată o antologie anuală de tip Best of în România, cel puțin în domeniul F&SF? Da, în așa-zisul mainstream au existat niște încercări: Dan Silviu Boerescu a avut vreo trei sau patru ediții ale unei culegeri anuale, la All, prin 1999-2002, pare-mi-se. Marius Chivu a făcut la Polirom un Best of de proză românească de după 2000, în care au fost selectați și cîțiva autori SF. Și… cam atît? Pe domeniile noastre predilecte nu s-a mai încercat așa ceva. De ce? N-am avut destule povești publicate într-un singur an? Care e masa critică, de la cîte povești F&SF apărute într-un an poți spune că ai de unde alege cît de-o antologie de soiul ăsta? Și care ți-au fost criteriile de selecție? De ce alea și nu altele? De ce acei autori și alții nu?

Mike: A mai fost ceva pe la Adenium, parcă. Eu cred că nu prea avem antologatori și ăsta poate fi principalul motiv. Pînă la urmă, ce antologii avem? Antologiile Helion și Argos sînt strict cu referință la revistele respective, niște best of all time, în cazul Helion, sau doar pe un an, doi în cazul Argos. Antologiile făcute de SRSFF sînt de grup, ale lor, chiar dacă apar acolo și autori din afara cercului obișnuit sau al membrilor asociației. Dar tot ale lor, de ei, pentru ei sînt făcute. Cel puțin asta e senzația mea. Exit? A fost o întîmplare. Mai departe. Mai departe… E vorba și de multă muncă. Dacă te uiți la ultimele antologii apărute, avem parte în general de ceea ce eu numesc antologii leneșe: anunți o temă, primești 30 de texte, alegi 15 din ele și gata. Nu asta e calea. O antologie se face citind un vagon de cărți și reviste din care să faci selecția. Asta e antologia adevărată, restul sînt culegeri de texte… Așa că revin la… n-ai cu cine, domnule. Cine să facă așa ceva? Eu sau tu, că noi am mai rămas, de cînd Ștefan Ghidoveanu s-a dus. Ei, ar mai fi vreo doi…

Acuma tu vorbești de masă critică etc. Nu, nu cred că e vorba de asta.  Dacă ai pune întrebarea asta americanilor și ar răspunde, ar spune poate că să fie măcar 500, 1000 de povestiri. La noi apar 2-300 pe an, deci, comparatativ cu tot ce înseamnă literatură și industrie editorială, cam tot acolo sîntem. Nu mai număr, nu fac farmacie, am numărat cîndva și mi-au ieșit peste 300 într-un an (cînd apărea JSF se publicau numai acolo peste 400 într-un an). Probabil acum sînt ceva mai puține. Cred că și dacă ar exista doar 100 de povestiri într-un an tot ai putea alege 10 cu care să faci un Best of.

Care au fost criteriile? Cele pe care le-am afirmat încă de cînd am sărit gardul în tagma editorilor și pe care le-am și scris în ghidurile colaboratorilor încă din 2000: să-mi placă mie.

Nu sînt unul dintre cei care folosesc termeni ca valoare, obiectivitate etc. atunci cînd își dau cu părerea într-o problemă. Îmi asum subiectivitatea, gusturile, judecățile. Eu consider că cele 12 povestiri pe care le-am ales sînt bune, foarte bune chiar, și mai mult decît atît, sînt niște povestiri frumoase, cum ziceam în cuvîntul înainte. Poate că am uitat să mai apreciem un text frumos, o povestire care, dincolo de ideea SF (valabilă științific sau nu, dătătoare sau nu de sense of wonder), să te mai și bucure atunci cînd o citești, să te facă să admiri talentul scriitorului și nu numai aptitudinile lui inginerești sau tehnice. Cred că ar trebui să ne întoarcem la literatură, la scriitura care face omul să caute literatura, să cumpere și să citească cărți. Am de mult chestia asta, de cînd am ieșit în public, în 1993, și poate de-aia i-am admirat și pe Dănuț Ivănescu, Don Simon, Sebastian A. Corn, Doru Stoica… Le-am admirat scriitura, felul în care scriau atunci, frazele, cuvintele. Apoi ne-am cunoscut, ne-am împrietenit și sînt tare mîndru de asta, că am putut fi prieten cu niște oameni pe care îi respectam și îi admiram ca scriitori. Și poate de aceea am rămas prieteni și peste 20 de ani, deși și-a văzut fiecare de ale lui. Tot prieteni sîntem și cînd ne cumpărăm unii altora cărțile (adică nu așteptăm să le primim cadou, ca să se înțeleagă exact despre ce e vorba), și atunci cînd ne spunem în față bă, povestirea asta nu ți-a ieșit, mai scrie-o o dată, sau cartea asta nu-i bună, mai las-o la dospit, nu te grăbi s-o publici, sau de-a dreptul eu nu ți-o public, știm amîndoi că poți s-o publici, că nu ți-ar fi greu să găsești o editură, dar eu nu ți-aș publica-o, deci nu e în regulă.

Dar vorbeam despre criteriile selecției textelor în Cele mai frumoase… Păi, astea-s: să fie texte literare în primul rînd, să-i facă pe fanii SF&F să citească și mainstream, iar pe cititorii de mainstream să citească SF&F. E o antologie pe care aș citi-o oricînd cu plăcere.

Cît despre de ce autorul ăla da, iar celălalt nu… am luat la citit revistele apărute în 2017, cărțile apărute în 2017. Am căutat texte, nu autori. Deși eram convins că, în cazul unor autori, problema care se punea nu era dacă vor fi sau nu pe lista finală, ci cu ce povestire.

Horia: Care a fost reacția autorilor pe care i-ai selectat? Ai întîmpinat greutăți în a obține drepturile de reeditare?

Mike: A fost minunată reacția lor, poate au simțit că facem ceva deosebit, poate s-au simțit doar bine că au fost selectați, nu știu. Și excelentă a fost reacția editorilor, cîțiva dintre ei mi-au pus la dispoziție cărțile apărute, ca să fac alegerea în cunoștință de cauză. Deși, pînă la urmă, din unele cărți nu am ales nimic. Un singur refuz am avut, dar am înțeles ideea. Nasol e că tocmai cu mine a început implementarea ei.

Am avut totuși o experiență extremă zilele astea: un editor a refuzat publicarea tuturor scriitorilor „din grădina luiˮ (nici măcar cu texte noi, nepublicate), dar asta e în legătură cu altă antologie. O să fac patru antologii în 2018. Și nu toate de SF.

Horia: Mi-aș dori ca antologia ta să aibă concurență, așa cum e la americani… (Speaking of which, odihnească-se în pace Gardner Dozois!). Să fie Best-ul lui Haulică, care să nu se suprapună neapărat – sau nu pe de-a-ntregul – cu Best-ul făcut de mine sau de ăilați, care or fi ei… Doar cititorii ar avea de cîștigat din această concurență. Dar deocamdată mă bucur că există antologia ta și-i doresc viață lungă. Să faci și tu măcar vreo 35, cîte-a făcut Gardner…

Mike: Asta chiar e o urare faină de La mulți ani. Pe compul meu, prima listă de Best of anuală datează din 2014. Mi-a luat ceva pînă s-o pun în practică. Dar odată pornită… sper să nu se oprească prea curînd.

Horia: Să trecem și la cel de-al doilea titlu apărut în colecția Icar… De ce Liviu Radu? Și de ce Chestionar…?

Mike: Pentru că Liviu Radu trebuie să fie tot timpul pe piață. Fiecare generație de cititori care apare ar trebui să aibă la dispoziție cărțile lui Liviu Radu. Și pentru că scriitorii sînt nemuritori. Cîtă vreme le citim cărțile, ei trăiesc. Și mai e ceva, ceva foarte subiectiv de data asta. Liviu Radu a fost prietenul meu ani și ani și ani. I-am publicat cărțile, i-am redactat povestiri și romane… Într-un fel simt că e de datoria mea să fac în așa fel ca operele lui să aibă viață în continuare. De doi ani vreau să fac treaba asta, dar… nu s-a nimerit pînă acum. Acum am simțit că toate lucrurile sînt favorabile începerii reeditării scrierilor lui.

De ce Chestionarul...? Pentru că eu cred că este unul dintre romanele fundamentale ale acestui deceniu. Cel puțin în domeniul SF&F&H. Chestionarul este o carte care lasă urme, este o care care trebuie reeditată periodic, este una dintre cărțile „noastreˮ (adică SF&F&H) care trec granițele, este o carte care dă un înțeles acelei categorii a premiilor Colin, Texte de frontieră, dacă i-am descifrat eu înțelesurile, adică o carte care duce sefeul spre ceea ce numim noi, aici, mainstream, o carte care scoate sefeul din ghetou, îl duce dincolo de barierele genului.

Coperta Chestionar-1

Horia: Putem spera că o să vedem o serie de autor Liviu Radu în colecția Icar? Fiindcă eu tare mi-aș dori să avem, pentru clasicii noștri (sau viitorii clasici), cît mai sînt în viață sau, dacă nu, măcar cît mai sînt vii în memoria cititorului de rînd, serii de autor complete, cu aspect grafic unitar și cu un minim aparat critic. De pildă, în cazul lui Liviu, ar merge două serii paralele, una cu poveștile lui și una cu romanele, plus un volum cu textele de nonficțiune mai importante (căci, pe lîngă nenumăratele cronici și recenzii, Liviu a avut și cîteva articole de teorie literară care merită păstrate, care fac parte din corpusul critic și teoretic care, să fim sinceri, cam lipsește pe felia asta). Vorbim acum de Liviu (care mi-a fost și mie la fel de drag și de prieten și sînt mîndru să mă pot lăuda că i-am publicat, în 1999, volumul de debut, la Dacia), dar nu ne-ar strica nici o reeditare a contribuțiilor teoretice și istorice ale lui Ion Hobana. Sau o integrală a poveștilor lui Val Antim. Dacă nu s-a putut cîtă vreme i-am avut printre noi, măcar acum să-i re-dăruim cititorilor pe care îi merită din plin. Și posterității.

Mike: Sigur că planurile mele, în ceea ce-l privește pe Liviu Radu, se întind pe mai mult de două luni. Următorul roman va fi Opțiunea. Apoi va urma un volum de povestiri, o selecție inedită… dar toate la timpul lor.

Da, ar trebui să avem grijă de moștenirea pe care ne-au lăsat-o cei care nu mai sînt, pentru că nu nouă ne-au lăsat-o, ci celor care vin după noi. Noi le știm cărțile, dar trebuie, e musai să le transmitem și celor care încă nu le știu. De aceea am trăit în ultimii doi ani cu vina de a nu fi făcut tot ce era posibil ca scrierile lui Liviu Radu să fie constant în atenția cititorilor. N-ai idee cît de bucuros sînt că a apărut ediția asta din Chestionar

Horia: Următoarea întrebare se referă tot la viitorul colecției. Vor fi și traduceri? Și: ce vom mai citi anul acesta în colecția Icar?

Mike: Am în vedere și traduceri, dar anul ăsta n-o să iasă nimic pe piață. Deocamdată mă ocup de planul editorial pe 2018, autori români. Iar dintre ei o să-ți spun acum doar două nume, cu care ne vom întîlni la începutul toamnei, la evenimentele de-atunci: RomCon, SCI+FI Fest, AntareSFest. Este vorba despre Laura Sorin, care va debuta editorial cu un volum de povestiri, și Miloș Dumbraci, care ne va oferi un roman fantasy, primul dintr-o serie.

Horia: Și la Bookfest? Cînd, unde, cum?

Mike: Cărțile colecției Icar vor fi în standul editurii Vremea, iar lansarea celor două volume se va întîmpla duminică, 3 iunie, ora 13.00, la scena Arena. Invitați: Silvia Colfescu, Michael Haulică, Horia Nicola Ursu, Marian Truță și autorii Cezarina Anghilac, Miloș Dumbraci, Teodora Matei, Laura Sorin, Liviu Surugiu. După lansare ne vom retrage la standul editurii, unde autorii prezenți vor acorda autografe.

Să mai spun o dată titlurile cărților cu care debutează colecția ICAR: Cele mai frumoase povestiri science fiction și fantasy ale anului 2017, o antologie de Michael Haulică, și Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbați foarte cumsecade, roman de Liviu Radu. La Editura Vremea.

Advertisements

One thought on “ICAR: Vremea lecturii

  1. Pingback: Jurassic Hyde Park 8 – ICAR, Vremea lecturii | Colierul de perle al bunicii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.