Final Frontier 7: Schimbarea de paradigmă la grupa mică

28279989_1781260615516394_3831693539532472945_nMike: Cum eu n-am reușit să ajung la Final Frontier 7 și tu da, de data asta îți propun să facem așa: eu întreb, tu răspunzi. Deci cum fu? Ca popor participant, ca organizare, evenimente… Dar hai să le luăm pe rînd.

Horia: Pe scurt: fu bine, fu relaxant, mai ales că anul ăsta nu m-am mai implicat absolut deloc în organizare. Pe de altă parte, constatarea asta e strict una personală. Fu bine pentru mine, adică: mi-am făcut datoria la cele două puncte din program la care m-am angajat, și am mai și vîndut cîte oarece la standul minuscul pe care l-am luat pentru Millennium, destul cît să acopăr cheltuielile de deplasare și cazare / masă și taxa de participare. Dar mai ales: m-am văzut cu prieteni, am bîrfit, am rîs. Mi-am făcut plinul de voie bună.

Mike: Participanții – la fel de mulți ca la edițiile anterioare? Locul ales – Universitatea Cantemir – a oferit spațiile necesare? Plus împrejurimile – un restaurant, un loc de stat de povești, de pus la cale proiecte editoriale?

Horia: Nu știu cifrele finale, n-am apucat să discut despre asta cu Andreea, post-factum, știu doar că, duminică pe la amiază, Max Orbescu, care a fost și anul acesta fotograful oficial al evenimentului, estima o prezență similară cu cea de anul trecut. Eu n-am observat timpi morți, momente în care să fim numai noi între noi, expozanții, iar ăsta e un lucru pozitiv. A contribuit la această prezență și afluxul periodic de studenți, care traversau spațiul central de desfășurare la ieșirea din clădire și care s-au dovedit a fi mușterii buni pentru expozanți. Deși sediul universității e cam departe de centru, am înțeles că era o stație de metrou pe aproape, lumea n-a avut dificultăți în a ne găsi… cu condiția să știe de întîmplare. Altminteri, pe mine mă zgîrie pe creieri ideea organizării unui tîrg de carte F&SF, deci dintr-un domeniu eminamente dominat de gîndirea liberă, în spațiul unei instituții care are în denumire cuvîntul „creștină”. E o disonanță uriașă aici, nu crezi? Spațiul central, cel rezervat expozanților, a fost îndeajuns de generos, n-am fost mai înghesuiți unii într-alții, cu siguranță nu mai mult decît în anii precedenți. Au fost disponibile locuri de parcare pentru cei motorizați, deci aici avem un punct în plus. Sala de conferințe avea o acustică bună și nu s-a plîns nimeni c-ar fi fost neîncăpătoare. Partea de ateliere nu m-a interesat, deci în privința respectivă nu pot să mă pronunț. Pe strada paralelă cu locul de desfășurare, Marian Coman a identificat un restaurant curat, chiar ok, care oferea un avantaj deloc de neglijat: era dotat cu o terasă închisă unde fumatul era permis, era relativ plăcut ca temperatură acolo, iar prețurile erau suportabile; deci am avut și cîrciuma necesară pentru socializare. Din punctul ăsta de vedere, a fost mai bine ca în anii precedenți.

Mike: Mi se pare mie sau la ediția din acest an, accentul nu s-a mai pus pe scriitori/editori?

Horia: Am studiat și eu programul și ce-aș putea să îți spun e că toată succesiunea de întîmplări puse sub egida Final Frontier mi s-a părut pe de o parte aerisită, fără senzația de încălecare reciprocă și călcare pe bombeuri pe care o aveam în alți ani; pe de altă parte, n-am simțit nevoia nici măcar o clipă să deplîng suprapunerea unor evenimente concurente, iar ăsta nu știu dacă e un lucru bun. Accentul n-a mai fost, e limpede, pe literatură, pe industria de carte cu tot ce implică ea: autori, traducători, editori. O pondere egală au avut merchandising-ul, gaming-ul și celelalte activități specifice fanilor. Așa cum ai remarcat și tu, anul ăsta, spre deosebire de anii trecuți, n-a existat nici un autor invitat de onoare. Andreea Chebac, organizatoarea tîrgului, m-a asigurat că a fost o scăpare și că de anul viitor vom avea din nou scriitori pe post de invitați speciali la FF. Ar fi păcat să se renunțe la tradiția asta, mai ales cîtă vreme acesta e un tîrg de CARTE.

Mike: Lansări, noutăți?

Horia: Crux a avut doar o carte nouă, un volum de povestiri fantasy semnat de George Cornilă. Cealaltă noutate de la Crux n-a fost noutate, dar e o reeditare necesară: romanul de debut al Anei-Maria Negrilă, Împăratul ghețurilor, o carte faină care n-a avut o soartă tocmai prielnică la prima sa ediție. Tritonic a avut două lansări (una pe fantasy, alta pe SF), cu autorii de casă: Lucian Dragoș Bogdan, Daniel Timariu, Teo Matei, prezenți în volume colective, omniprezentul Aurel Cărășel (cu un nou volum din seria Galaxia sudică) și Cătălina Fometici, cu un roman dark fantasy. Nemira a adus la stand noutățile editurii (Adrian Tchaikovsky, Lavie Tidhar, Hugh Howey), cîteva reeditări interesante (același Howey, Ursula K. LeGuin) și a lansat Nautilusul în noua sa reîncarnare păstorită de Marian Coman. Noutăți – sau, mă rog, noi apariții – au fost și la Paladin, dar de lansări n-am avut parte. Precum se întîmplă în cazul tuturor seriilor coordonate de Mihai Dan Pavelescu, a cărui concepție despre cum se promovează o serie de SF s-a potrivit perfect cu mentalitatea de tip „timpul trece, leafa merge” a foștilor noștri colegi de la Paladin, PR-ul, relația cu cititorii a Paladinului este nulă. Cărțile lor sînt o marfă pusă pe tarabă și atît. Cine vrea să cumpere, cumpără, cine nu știe că e marfă proaspătă trece pe lîngă, că doar n-o să-l tragă de mînă precupețul din spatele tarabei, care e exact asta: un tip pus să vîndă cui întreabă și atît. Și e păcat, căci au apărut niște cărți faine acolo (chiar dacă-s doar reeditări în ultimul grupaj de apariții). Și cu asta am încheiat paranteza. Ar mai fi Pavcon-ul, de care uit mereu, atît îmi pare de nesemnificativă această editură în dinamica pieței, cu toată avalanșa lor de titluri semnate de autori români mai mult sau mai puțin cunoscuți. Ei lucrează strict cu tiraje succesive de 50 de exemplare (oare au trecut de al doilea vreodată?), nu-s de văzut în librării, nu participă la Gaudeamus sau Bookfest… Chiar m-am mirat să-i văd prezenți pe lista participanților. Dintre aparițiile pe care nu le știam de la ei am reținut doar un singur titlu, urmarea nuvelei Praf a lui Florin Purluca.

Mike: Cine-a mai fost acolo, dintre cei ce au treabă cu cartea?

Horia: Herg Benet n-a adus noutăți, dar a vîndut binișor cartea lui Becky Chambers, Un lung drum spre o planetă mică și furioasă (faină carte, domnule!), iar în cadrul momentului din program ce a fost rezervat editurii, Alex Voicescu a citit fragmente din cărțile lui Ben Aaronovitch și Joe Hill care urmează să apară curînd. Încet-încet, Herg pare că se așează pe drumul cel bun spre a se impune în conștiința iubitorilor genurilor F&SF drept una dintre editurile dedicate. M-am bucurat să văd, pentru a doua oară, un stand Crime Scene Press la Final Frontier. Nu, CSP nu publică (deocamdată?) F&SF, ci exclusiv literatură polițistă, dar pasionații de F&SF și mystery / noir / policier sînt de multe ori unii și aceiași. Despre participarea Millennium n-are rost să pomenesc, noi n-am avut noutăți, ci doar discounturi mari și foarte mari; sîntem în pauză pe termen nedefinit și lichidăm stocurile. Ce va mai fi, dacă va mai fi vreodată, vom vedea. Desigur, a existat un stand Books Express, cei care-mi par a fi cei mai apropiați de F&SF dintre retailerii de carte străină de la noi, fapt datorat pasiunii soților Dumitru pentru literaturile de gen. A fost un stand SuperErou, cu merchandise de la HAC! și cu reviste de benzi desenate de la noi și de afară. Mai e o așa-numită editură, Quantum Publishers, care a avut un stand la FF, dar despre ce scot ei pe piață și despre mentalitatea care îi animă pe autorii lor s-ar putea să merite să discutăm separat. Cam ăștia au fost participanții.

Mike: Cine a lipsit?

Horia: Soții Hanu cu a lor librărie Nautilus n-au fost anul ăsta și parcă nu i-am văzut nici anul trecut. Tracus Arte, super-editura pe care România (adică amicul nostru comun CBG) a nominalizat-o la premiile Eurocon nu s-a învrednicit să participe nici de astă dată; uite, ăsta e un alt caz care merită o discuție separată.

Mike: Tracus Arte chiar a luat Premiul Eurocon pentru cea mai bună editură.

Horia: Și la ce le-a folosit? Ei știu măcar că există premiul ăsta? Sau e ca în cazul colecției de SF pe care o păstorea CBG acolo, dar editura nu știa că respectiva colecție există (sau că ea îl are pe CBG drept coordonator, nu mai rețin exact cum a fost)?

Mike: Și apropo de reprezentanți: asociațiile ROMÂNE de F&SF au dat vreun semn?

Horia: Nici una dintre asociațiile iubitorilor de F&SF, nici SRSFF și nici ArcaSF, nu a avut un stand de prezentare, ceea ce spune multe despre (i)relevanța lor în contextul fenomenului.

Mike: Sau despre cît de mult îi interesează.

Horia: Dacă ar fi să îmi însumez impresia generală în comparație cu anii trecuți, aș spune c-am avut destule cărți, dar mai puțin tam-tam în jurul lor. Și cred că avem de-a face cu o tendință de scădere a interesului editurilor pentru literaturile noastre de predilecție. Pe piață au rămas de-acum doar trei jucători care contează cu adevărat: Nemira, Paladin, Tritonic. În rest, ca să o trec pe romgleză și să fiu pe înțelesul contemporanilor, e vorba fie de start-up-uri cu mai multe sau mai puține perspective, de wishful thinkers lipsiți de know-how și de amatori totalmente clueless.

Mike: Cred că și ăsta ar fi un subiect pentru una din discuțiile noastre viitoare: să discutăm despre editurile și revistele care (mai) sînt pe piață.

Ce mi-ai povestit pînă acum mi-a amintit de editorialul meu din Argos 18, în care scriam despre comic-conizarea sefeului românesc. Tu ce zici? Cînd bloggerii, vloggerii și cosplay-ul ies în evidență… nu uităm cumva de ce ne-am adunat? Adică tocmai tîrgul de carte?

Horia: Despre vloggeri și evenimentul care le-a fost dedicat (la care mărturisesc că n-am participat, eram la cîrciuma sus-numită cu Florin Chirculescu, Marian și Irina, Silviu Jureschi, Mihai Ionașcu și Eddie Pandele, și nu regret deloc) va trebui, din nou, să purtăm o discuție separată, după ce vom viziona înregistrarea. Vezi, se strîng subiectele pentru viitoarele nostre discuții.

Ca să revenim: cred că senzația asta a ta, de comic-conizare, cum o numești tu, e dată de implicarea în organizare a fanilor care nu sînt preocupați exclusiv de literatură, de producerea și de difuzarea ei. A oamenilor pentru care F&SF nu înseamnă exclusiv Dune sau Fundația, ci și anime și manga, Star Wars, seriale TV, sînt colecționarii de figurine din Game of Thrones, parte din cei care se-adună în număr mare la comic-con-uri. E o schimbare de paradigmă care reflectă în mic o schimbare de paradigmă la nivel macro. Nu cred că e neapărat ceva rău; e altceva. Ce ar trebui să se petreacă și la noi e o limpezire a apelor, să știm care-s evenimentele dedicate literaturii și care-s cele dedicate genului în general. Pe-afară, lucrurile-s clare de mai demult. Pe de altă parte, FF a avut încă de la prima ediție tentative de atragere a publicului mai larg prin includerea în program a unor manifestări conexe: atunci, la prima ediție, au fost roboții aceia simpatici care se înfruntau în arenă. Fandomul Star Wars a fost acolo începînd de la a patra ediție. Anul ăsta și în ultimii doi ani au apărut tentativele de cosplay și băieții cu imprimanta 3D. Și tot anul ăsta, vizitatorii au putut experimenta realitatea virtuală: merita să îl asculți, de pildă, pe Mihai Ionașcu povestind entuziast despre cum s-a scufundat cu balenele sau cum a sărit de pe un zgîrie-nori în instalația VR.

Mike: Da, poate ar trebui rupte lucrurile astea, poate ar trebui despărțite apele… Sau poate nu, poate, dimpotrivă, lucrurile se mișcă într-o direcție în care iubitorii de literatură (și-atît) să rămînă în fotoliul lor, cu cărțile lor, că pentru ei nu va mai face nimeni evenimente. Să se mulțumească doar cu lansările de carte. Dacă nu cumva vor fi și alea înlocuite cu spectacole diverse.

Mai vreau să-mi zici ceva: dacă ediția de la anul ar fi ca asta de-acum, ai mai veni la Final Frontier? De pildă eu, dacă puteam să vin, aș fi fost doar la momentul Nautilus și să văd cîțiva prieteni. Iar pentru asta mi-ar fi ajuns cîteva ore sîmbătă (care ar fi inclus, probabil, și lansările de la Tritonic și Crux). Eu aș vrea să văd scriitori, editori, să-i aud vorbind despre munca lor, despre ce fac, despre ce pregătesc, ce planuri au… lucruri de-astea. Lucruri care lipsesc de la RomCon, care, uneori, seamănă cu o sesiune de referate gen Zilele Quasar sau Zilele Helion. Și hai să mai fixăm un subiect viitor: evenimentele SFF.

Horia: Sincer, da, m-aș duce, fie și doar ca să stau să vînd la standul altuia. Nu, nu pentru evenimente, după alea nu m-am dat în vînt niciodată. Îmi place atmosfera de-acolo, dintre standurile expozanților. Îmi plac copiii ăia pe care nu-i cunosc și care se uită la cărți (uneori ca vițelul la poarta nouă, mais passons). Îmi place să-i văd pe Andreea, Georgiana, pe Dr.Guță și Max și ceilalți voluntari cum se agită să îi mulțumească pe toți, expozanți și viziteci deopotrivă. Îmi place să-l aud pe prietenul Georgianei cum face anunțurile cu vocea aia gravă și comercială, ce contrastează hilar cu figura lui bonomă. Îmi place să revăd figurile cunoscuților, mă amuză big time puștimea costumată pentru cosplay care se bagă în seamă. Presupun că, așa dinozaur cum mă simt, chestiile astea mă fac să mă cred ceva mai tînăr. Și asta cred că e de bine.

Advertisements

4 thoughts on “Final Frontier 7: Schimbarea de paradigmă la grupa mică

  1. Reblogged this on Daniel Timariu and commented:
    Mike și Horia au lansat blogul de dialoguri despre literatura de gen Jurassic Hyde Park. Primul dialog este despre Târgul de Carte SF&F Final Frontier ediția a 7-a. Îmi place abordarea lor, tonul calm, sfătos, de dinozauri ai literaturii de gen, care le stă bine, nimic de comentat. Mai am multe de învățat de la ei, și nu cred că sunt singurul, așadar un blog ce se anunță a fi interesant și de urmărit.

    Like

  2. Pingback: Stirile fantasy ale lunii martie 2018 | Pagina cititorului de fantasy

  3. Pingback: Jurassic Hyde Park 2 | Colierul de perle al bunicii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.